Cateva cuvinte despre integrarea rro….tiganilor!
November 30, 2010Cu realism [de moda veche] despre integrarea rromilor [fosti tzigani] …
Integrarea romilor
scrisa de Paul Everac
La o statie se suie in autobuz o familie numeroasa de romi. Ocupa cateva locuri, se mai foiesc, isi arunca vorbe unul altuia, vorbe foarte sonore, fara nicio pavaza. Lumea tace, n-are incotro. Curand urca si un controlor de bilete, ba doi, sa prinda infractorii din doua parti. Suntem luati la intrebari, ne prezentam fiecare documentele. Pe romi nu-i intreaba nimeni, sunt ocoliti. Nu sunt “integrati”. E mai bine, daca esti controlor, sa nu iti faci de lucru cu ei. Lasa-i sa mearga gratuit, saracii, cum o sa ii pui sa plateasca? Cum o sa-ti plateasca lumina, caldura? Sa-i silesti? Ce, nu ti-e bine? Raman dezintegrati. Doar e tara lor, a lui Peste! A lui Papura Imparat !
Sunt la consulatul nostru din Milano, stau de vorba linistit cu consulul pe problemele populatiei romanesti din Italia. La o usa se produce nitica foiala. Doi romi pretind viza pe pasaport, iar ajutorul de consul incearca sa le demonstreze ca nu au dreptul. Romii se supara. Au devenit cinci, li s-au alaturat doua femei indarjite cu fuste largi si un barbat tepos. Consulatul staruie in refuz, explica inca o data si inca o data ca cererea n-are temei legal. Romii s-au facut saispe, au umplut holul. Decibelii au crescut simtitor. Consulul se duce in persoana sa discute. E huiduit. Var si eu privirea sa vad ce se intampla; sunt huiduit. Nimeni nu mai iese din consulat! Afara in curte asteapta alti douazeci. Sunt, cum s-ar zice, prizonier! Cu sotie cu tot! Consulul e livid, caci unul din “delegati” il ameninta ca se atinge de fiicele lui intr-o dimineata cand merg la scoala, sau cand vin. N-o sa fie bine. Domnul consul se perpeleste, vorbeste precipitat cu Centrala, la Bucuresti, explica situatia. Framantarea creste. A sosit ora pranzului, dar nici vorba sa putem pleca la masa. Depindem acum de ministerul nostru de Externe. Consulul explica, gesticuleaza, roaga. In fine, soseste si solutia: sa li se dea vize! Sa fie integrati. Vorba aceea, integrarea romilor, in tanara noastra democratie.
Ma duc, dupa un lung interval, la Timisoara si imi caut un vechi prieten. Nu-l gasesc in vila de la adresa stiuta. Cunoaste cineva unde s-a dus? Nu, nu cunoaste nimeni. Amicul e cadru universitar, il pot dibaci prin Decanat, prin Rectorat. Incep investigatiile si dau in final de el. Slava Domnului, ma temeam ca a murit. N-a murit, a fost un pic… presat. Cine l-a presat, ministerul? Nu, o ceata destul de compacta de romi. Aceia i-au ochit vila. Le-a placut. Au dorit sa o cumpere neaparat. El n-a catadicsit sa stea de vorba. Dar ei au venit mai aproape, s-au grupat in jurul lui, in casele din vecini, l-au mai agatat o data, de doua ori, i-au mai facut cate o boacana in curte, la garaj, un mic necaz intamplator, l-au… s-o spunem pe cea dreapta, “integrat”! In cateva saptamani, traiul devenind ne-trai, a fost silit sa le vanda vila, sa se mute in alta parte. Sa numim fapta: integrarea romilor.
Altfel baieti buni, unii, cu dare de mana babana. Probabil cu studii la Paris. Probabil experti in operatiuni cu devize, aur, valuta. Manuitori de salbe. Lansatori de fete frumoase. Sprijinitori de baieti schilozi. La noi, oricum, pietari. Din aceia harnici, care se scoala dis-de-dimineata si il intampina vioi pe taran la bariera, ii dau binete si ii iau marfa, sa o aduca pe piata. Volens nolens. Si apoi mi-o dau mie, cu pret dublu decat mi-ar da-o taranul producator. O intregesc, ca sa zicem asa, o integreaza: integrarea romilor.
Ma uit cu placere la romi, mai ales la cei muncitori, cu dare de mana. Aveau cate un palatel ornat cu turnulete. Au acum cate un cartier compact. Ba am vazut si o comuna, sau doua, impodobite toate cu palatele. Romanii nu si-au definit inca un stil specific in constructie; tiganii, da! Ei merg inainte, spre integralism.
Merg si cei saraci, iesiti din bordeie si corturi. De cate ori ma apropii de Contesti sau de Cetateni de Arges vad asezarile romilor intinzandu-se, cucerind teren, umpland pamantul dupa indemnul biblic. Al cui e pamantul? Cine mai stie? Probabil, al statului roman. Ca si romii. Mai ales cei ce au starnit mila prin Franta si Italia. Au zis ei acolo “saru-mana boierule, mancati-as aia si aia” dar aici, cu francii luati, au pus mana pe pamant, pe vile, si din sfantul cersit o sa apara noi si noi turnulete ale integrarii romilor.
NB: textul l-am primit pe mail, autorul se pare ca este Paul Evrac, dar la prima cautare pe google apare aici
Un simplu meci!
November 29, 2010Un simplu meci intre 2 echipe pe care daca le vinzi poti sa sustii economia a jumatate de Africa pentru cateva zeci de ani. Sau poti salva economia unor tari aflate in colaps financiar. Un meci la cel mai ieftin bilet costa cat banii pe care un student ii cheltuie intr-o luna(402,5 euro). Un meci in care joaca niste oameni cu ale caror salarii luate in parte poti plati salariile a mii de oameni (NB: Rooney castiga intr-o saptamana suficienti bani cat sa acoperi salariul a 10 soldati englezi intr-un an, iar Rooney castiga mai putin ca Messi sau C. Ronaldo).
Asta e exponentul perfect al fotbalului modern. Fotbalul modern care vrea in tribune consumatori de bere si platitori de bilet care sa nu se miste de pe scaun 90 de minute decat pentru a se duce la baie. Niste roboti care sa bage bani in buzunarele FIFA, UEFA si altii. Oameni fara pic de pasiune in ei, niste masini care sa cotizeze la aparatul de facut/spalat bani ale celor 2 foruri care conduc destinele fotbalului.
Cand a aparut el, regele fotbal, a fost doar un sport inventat pentru a fi accesibil tuturor, fara sa faca niciun fel de clasificari: intelectuale, sociale, financiare. Iar un meci la care cel mai ieftin bilet costa putin peste 400 de euro nu cred ca intra in categoria asta.
Dar ceea ce ma bucura e ca fiecare imperiu din istorie, dupa ce si-a atins punctul de maxim, a intrat intr-un mare declin. Iar fotbalul modern e doar unul din imperiile ce s-au perindat in istoria omenirii. Iar cand acesta va ajunge iar jos, noi, cei ce gandim altfel, vom triumfa.
Later edit: Voua jurnalistilor romani ale celor 2 mari ziare de sport va urez un sincer MUIE. Nationala noastra de rugby s-a calificat la un Campionat Mondial iar la voi primul titlu din ziar este despre altceva. Nu meritati nimic mai mult decat MUIE.
Povesti…ale unor oameni!
November 28, 2010Am primt acum cateva minute un link cu un articol scris de o amica. Este un reportaj despre oamenii strazii din Bucuresti. Un reportaj despre povesti uluitoare, unele triste, altele mai amuzante.
Articolul il gasiti aici . Poate data viitoare cand treceti pe langa un cersetor il priviti altfel si nu ii judecati pe toti asa cum am facut eu candva
Fotbal jucat doar din pasiune!
November 28, 2010Unde lucrez eu mai sunt 2 baieti din Africa: unul din Ghana si celalat din Malawi. Si zilele astea, cum afara sunt numai temperaturi sub 0 grade si ne-a inghetat apa in tevile de la munca, am jucat fotbal cu baiatul din Malawi. Bine, impropriu zis fotbal, am gasit o minge si o dadeam de la unul la altul. Si mi-a povestit ca el inainte era profesor de sport si cum jucau copii acolo fotbal.
Neavand bani de baloane bune, cum avem noi in Romania, de piele, imitatii, cauciuc etc se joaca cu mingii de plastic, subtiri, cam ca alea pe care le aveam noi cand eram copii de cativa ani. Si ca inainte de fiecare joc cel care are mingea ii aliniaza pe toti si le verifica unghiile de la picioare ca sa nu se sparga mingea pentru ca bani sa cumpere alta nu sunt.
L-am pus pe saracu’ om sa imi zica de 3 ori pentru ca nu eram sigur ca am inteles bine. Nu imi venea sa cred. Ma gandeam la copiii de la noi care sparg o minge sau o arunca in vreo gradina si de lene sa se duca sa o ia o lasa acolo se duc la un DOTA in casa. Sau la marii fotbalisti, care castiga n-spe mii de euro pe luna si nu sunt in stare sa faca o preluare.
Oare stiu ei ca pe lumea asta sunt oameni care nu au cu ce sa se joace si ar da orice pentru o minge de fotbal buna? Copii care nu viseaza la bani si masini ci doar vor sa se bucure de cel ma frumos joc de pe pamant?
IFM!
