Unde lucrez eu mai sunt 2 baieti din Africa: unul din Ghana si celalat din Malawi. Si zilele astea, cum afara sunt numai temperaturi sub 0 grade si ne-a inghetat apa in tevile de la munca, am jucat fotbal cu baiatul din Malawi. Bine, impropriu zis fotbal, am gasit o minge si o dadeam de la unul la altul. Si mi-a povestit ca el inainte era profesor de sport si cum jucau copii acolo fotbal.
Neavand bani de baloane bune, cum avem noi in Romania, de piele, imitatii, cauciuc etc se joaca cu mingii de plastic, subtiri, cam ca alea pe care le aveam noi cand eram copii de cativa ani. Si ca inainte de fiecare joc cel care are mingea ii aliniaza pe toti si le verifica unghiile de la picioare ca sa nu se sparga mingea pentru ca bani sa cumpere alta nu sunt.
L-am pus pe saracu’ om sa imi zica de 3 ori pentru ca nu eram sigur ca am inteles bine. Nu imi venea sa cred. Ma gandeam la copiii de la noi care sparg o minge sau o arunca in vreo gradina si de lene sa se duca sa o ia o lasa acolo se duc la un DOTA in casa. Sau la marii fotbalisti, care castiga n-spe mii de euro pe luna si nu sunt in stare sa faca o preluare.
Oare stiu ei ca pe lumea asta sunt oameni care nu au cu ce sa se joace si ar da orice pentru o minge de fotbal buna? Copii care nu viseaza la bani si masini ci doar vor sa se bucure de cel ma frumos joc de pe pamant?
IFM!
