Fotbal jucat doar din pasiune!

Unde lucrez eu mai sunt 2 baieti din Africa: unul din Ghana si celalat din Malawi. Si zilele astea, cum afara sunt numai temperaturi sub 0 grade si ne-a inghetat apa in tevile de la munca, am jucat fotbal cu baiatul din Malawi. Bine, impropriu zis fotbal, am gasit o minge si o dadeam de la unul la altul. Si mi-a povestit ca el inainte era profesor de sport si cum jucau copii acolo fotbal.

Neavand bani de baloane bune, cum avem noi in Romania, de piele, imitatii, cauciuc etc se joaca cu mingii de plastic, subtiri, cam ca alea pe care le aveam noi cand eram copii de cativa ani. Si ca inainte de fiecare joc cel care are mingea ii aliniaza pe toti si le verifica unghiile de la picioare ca sa nu se sparga mingea pentru ca bani sa cumpere alta nu sunt.

L-am pus pe saracu’ om sa imi zica de 3 ori pentru ca nu eram sigur ca am inteles bine. Nu imi venea sa cred. Ma gandeam la copiii de la noi care sparg o minge sau o arunca in vreo gradina si de lene sa se duca sa o ia o lasa acolo se duc la un DOTA in casa. Sau la marii fotbalisti, care castiga n-spe mii de euro pe luna si nu sunt in stare sa faca o preluare.

Oare stiu ei ca pe lumea asta sunt oameni care nu au cu ce sa se joace si ar da orice pentru o minge de fotbal buna? Copii care nu viseaza la bani si masini ci doar vor sa se bucure de cel ma frumos joc de pe pamant?

IFM!

Campionatul de fotbal amputat

Acest filmulet ar trebui sa il vada in principal jucatorii de la Steaua, dar pe langa ei si majoritatea jucatorilor prezenti acum in Liga 1. De ce? Pentru ca arata ce inseamna fotbalul de fapt.
Si poate se prind si ei ca nu doar pitipoancele si cluburile de noapte sunt rezultatele vietii de fotbalist, ci niste cupe, un pic de glorie, recunoastere internationala.
E ceva cand te vad oamenii pe strada si iti ureaza sa fii sanatos si sa joci bine in continuare si altceva cand te vad si te intreaba cand mai ai de gand sa joci fotbal.

Mai jos aveti niste oameni, mutilati de mine antipersonal si de razboaiele din tarile lor, care au ales sa joace fotbal…unii fara un picior, altii fara amandoua. De ce? Pentru ca se poate. Si pentru ca asta inseamna fotbalul, nu doar bani si reclame la tv, nu vedete care stau mai mult pe la tv decat in teren si asa mai departe.

Das wunder von Bern! (Miracolul din Berna)

“Das wunder von Bern” este un film bazat pe povestea echipei de fotbal a Germaniei de Vest, castigatoare a campionatului mondial de fotbal din Elvetia, in 1954, in fata Ungariei condusa de Puskas.
In acel an, Germania a fost castigatoarea surpriza a competitiei, in fata unei echipe a Ungariei care nu mai pierduse de 31 de meciuri iar pana in finala competitiei din acel an marcase 25 de goluri, intre care un 8-3 in fata Germaniei in grupe si un 8-0 impotriva Koreei in semifinala. Numele filmului vine de altfel de la finala din acel an, numita de specialisti “Miracolul de la Berna”.

Pe langa povestea legata de fotbal, filmul prezinta o alta poveste, cea a unui mic baietel dintr-un oras minier German de pe valea Ron-ului care ajunge sa vada finala datorita tatalui sau, soldat german abia intors din lagarele rusesti. Filmul merita vazut, mai ales ca prezinta niste episoade cotidiene ale fotbalului de atunci si de acum.

Manifest impotriva fotbalului modern!

Şi acesta (n.red., fotbalul) e tot un sat aflat sub asediul barbarilor. În sensul că e răspîndită impresia că, şi în acest caz, s-a rătăcit spiritul autentic al chestiuni, trăsătura sa cea mai nobilă, sufletul. Nostalgia faţă de fotbalul de pe vremuri (nu e limpede niciodată care or fi acele vremuri) e o nostalgie faţă de lucruri cît se poate de felurite: meciurile se jucau numai în zilele de duminică, tricourile aveau numere de la 1 la 11, fără nume de sponsori şi mereu aceleaşi, jucătorii erau fără procuratori şi fără ‘bebeluşe’, antrenorii permiteau să iasă la iveală clasa individuală, stadioanele erau mai puţin goale, calendarele mai puţin ticsite, exista Cupa Campionilor şi nu Champions League. (…), nu dispăruseră jucătorii portdrapel, peluzele erau fără pancarte naziste ori cu secera şi ciocanul, aveam mai puţin dopping şi mai multă foame, mai puţine scheme şi mai mult talent, mai puţini bani şi mai multă vînă. Aş adăuga, mai multă curăţenie morală.

Am luat citatul asta dintr-un articol al lui Cristian Geambasu de la GSP. Articolul il aveti aici.

Citatul este din cartea lui, numita “Barbarii”. Nu este vorba despre vizigoti, ostrogoti sau mai stiu eu ce ci despre noi, oamenii. Nu asta e important pe cat este parerea (de altfel foarte adevarata) a scriitorului italian despre fotbalul de astazi.

Unde sunt tricourile de la 1 la 11, unde este placerea jocului, unde sunt mingiile cu petice albe si negre, unde sunt stadioanele pline si pasiunea pentru fotbal? Unde s-au ascuns mandria, iubirea, devotamentul pentru culori?
De ce tot ce se intampla acum in jurul nostru e legat de bani? De ce in Liga Campionilor joaca echipe de pe locul 2?
De ce fara bani jucatorii nu mai pot alerga?
De ce ghetele de fotbal de azi trebuie sa se muleze pe picior?
De ce avem nevoie de cipuri in mingii ca sa vedem daca a fost gol sau nu?
De ce e nevoie de inca 2 arbitrii intr-un meci de fotbal?
De ce e nevoie de stadioane acoperite si dotate cu scaune pentru toata capacitatea?
De ce Cupa Africii a continuat desi au murit niste oameni pentru ca vroiau sa participe la acel turneu?
De ce tot ce se invarte in jurul fotbalului are legatura cu mafia, cu deturnari de bani, cu spalare de bani si alte chestii asemenea?
De ce cu banii pe care ii dai pe bilet la anumite meciuri poate manca o familie cateva zile?
De ce culorile clubului pe care il iubesc sunt acoperite de numele sponsorilor?
De ce fotbalistii de azi sunt mai intai veete si apoi sportivi?
De ce echipele vechi, cu traditie, au disparut pentru a face loc surogatilor moderni?
DE CE?

Din pasiune pentru fotbal!

Peste aproximativ o luna incepe campionatul de fotbal. Unii ii mai spun si Liga 1, total aiurea dupa parerea mea, pentru ca multe meciuri nu se ridica nici la nivelul diviziei C. Dar asta e alta poveste.

Subiectul despre care vreau sa scriu e cu totul altul. Ce se intampla cu fotbalul din Romania, incotro ne indreptam? Pentru ca totul pare ca sta pe loc sau intra in regresie. Alegerile pentru FRF sunt o mascarada ieftina. Conducerea LPF…nici nu vreau sa vorbesc despre ea.

Certuri peste certuri, arbitrii corupti, blaturi, falimente pe capete, circ, cancan, DNA, nepotisme, jocuri de culise, comisii partinitoare sau fals in acte sunt doar cateva in cuvintele care pot face o scurta descriere a fotbalului nostru.

De la echipa nationala si pana la ultima divizie, totul este in curs de distrugere.

Patronii echipelor de club se intrec intre ei in declaratii cretine si masini luxoase, in petreceri de fite si, poate cel mai rau, se intrec in prostie. Prostie crasa. Nu vreau sa nominalizez, e valabil aproape peste tot. Exceptia se stie si nu e nevoie sa o mai mentionez.

Am ajuns sa mergem pe stadioane din inertie, fara sa ne mai atraga nimic din ceea ce se intampla acolo. Doar un vis, un gand utopic care ne spune ca fotbalul are nevoie de noi, de o schimbare la care nu incetam sa speram ca niste nebuni ca o sa se intample, asa cum un narcoman isi asteapta urmatoarea doza.

Oare unde sunt anii cand mergeam la stadion si plecam acasa cu gandul la urmatorul meci? Unde sunt zilele in care nu mai puteam sa vorbesc din cauza cantatului? Unde sunt momentele in care ma uitam la televizor la CM 98 sau CE 2000 si imi venea sa plang de nervi cand ne ardea Italia in sferturi si imi juram ca eu nu ma mai uit la fotbal niciodata? Unde sunt zilele cand ne uitam la meci cate 50 intr-o piata la un televizor si oameni batrani plangeau la penalti-ul pe care Suker il marca in poarta lui Stelea dupa ce a tras de 2 ori in acelasi loc?

Dati-ne fotbalul inapoi! Asta este un gunoi!

No comment!

Deci filmuletul asta e genial! Just watch!

Azi e meci!

Da! Azi e meci, azi joaca Steaua!

Si uite asa m-a lovit un chef de cantat cand ma uitam pe youtube la filmuletele cu ce s-a intamplat etapa trecuta prin tara pe la noi!

Usor usor ma cuprinde iar optimismul ala dus pana la refuz, chiar sper sa castigam cu un scor mare asta seara! Nu-mi vine sa cred ca pot gandi asa, la cum joaca Steaua. Dar eu sper, probabil sunt printre ultimele 10000 de persoane care inca mai cred in Steaua!
Totusi, bine spunea cel ce zicea ca “un om fara speranta e un om mort”!

Hai baieti, astia care mai speram stim ca se poate!

Au furat ghetele de joc!

Cunoscuta echipa uruguayana de fotbal Penarol Montevideo a trebuit sa-si anuleze antrenamentul obisnuit, dupa ce s-a constatat ca un necunoscut a furat toate ghetele jucatorilor, in afara de una. Dupa cum informeaza Canal 10 al televiziunii din Montevideo, fotbalistii care au ajuns la centrul de antrenament de la Los Aromos, langa Montevideo, au descoperit ca ghetele pe care le pregatisera pentru pregatire in ziua precedenta nu mai erau in dulapurile vestiarelor. Unul dintre responsabilii centrului de antrenament a declarat ca a gasit o singura pereche de ghete, adaugand si ca este vorba de primul furt inregistrat aici. El banuieste un grup de copii, care vin mereu in imediata apropiere a Los Aromos, pusi recent in libertate dupa ce fusesera arestati de politie, in urma unor mici furtisaguri prin imprejurimi.
(Agerpres)

Mi-ar fi placut ca ghetele furate sa apartina fotbalistilor campionatului mioritic, nu de alta, dar apelativul “desculti” li s-ar potrivi si mai bine asa, sa nu mai fim nevoiti sa folosim cavantul cu sensul figurat de “jucatori de fotbal varza”.

Fotbalul…mostenire genetica?

Ca in fiece dimineata de weekend,imi petrec timpul uitandu-ma la filme sau conversand pe messenger. Numai ca,dimineata asta a fost una mai speciala.

Vorbeam cu un amic din Bucuresti,un “huligan” ca si mine. Vrand , nevrand, discutia a ajuns la fotbal.Subiectul:de unde atata pasiune?

Poate o sa sune ciudat,dar eu cred ca la mine e genetica toata treaba asta! Aveam doar 4 ani cand a murit bunicul meu si nu-mi aduc foarte multe aminte despre el:era mare amator de vin(doar vin facut acasa) , el mi-a cumparat prima bicicleta(care de fapt era o tricicleta), se juca cu mine si cu fratele meu enorm de mult, “l-a poreclit” pe fratele meu “Neghinita” datorita dimensiunilor lui ” impresionante”(nume ce il are si acum,dar sub alta forma pocita datorita capacitatilor mele lingvistice de la vremea aceea) si bea suc de rosii pentru ca bunica-mea credea ca asa o sa il vindece de cancer(desi pe langa sucul de rosi probabil ca avea el ascuns pe undeva o cana de vin) .

Uneori daca incerc sa imi amintesc cum arata,nu-mi aduc aminte decat ca avea o statura impresionanta(poate si pentru ca eu eram un copil),si destul de des mi se intampla sa nu imi amintesc foarte usor chipul lui. Insa mai e ceva ce eu nu am aflat decat acum cativa ani: bunicul meu era un mare pasionat de fotbal. As putea sa spun ca nu doar un pasionat, ci un fanatic !

Am aflat cu o oarecare uimire ca singura lui dorinta cand stia ca i se apropie sfarsitul era sa mai prinda un Campionat Mondial!Isi cumparase si un televizor color special pentru asta, lucru care dupa parerea mea nu era chiar usor in perioada aia! Dar nu a fost sa fie , a ratat cu 2 luni termenul! Asta probabil ca a fost unul dintre cele mai mari regrete ale lui,poate cel mai mare!

Cam asta e povestea cu sursa pasiunii pentru fotbal! E cam unicul lucru pe care il am de la el,insa e ceva pe care nimeni nu are cum sa mi-l ia! Nici macar maimutoii care distrug fotbalul de azi!