Inca o intamplare din Iasi!

Dupa cum multi stiu, la Iasi mi-am facut de cap grav de tot. Asa ca am sa va mai povestesc o ultima istorioara din micul orasel moldovenesc.

Intr-o seara, in camera de camin 103 s-au strans mai multi pustani, unii din Muntenia, altii din Moldova cu gandul sa joace jocuri de societate si sa bea suc (de prune, grau si struguri). Si dupa o anumita perioada de jucat boltz lumea a inceput sa isi ia o anumita doza de libertate si curaj, datorata probabil faptului ca erau departe de casa si nicidecum licorilor bahice care se plimbau prin camera din mana-n mana si din gura-n gura. Prin urmare, pe la ora 4 de dimineata, dupa o noapte agitata, vreo 5 temerari (eu, Bogdan, Marcu, si inca 2 fete, nu va spun care ca s-ar putea sa se supere ) am plecat spre Cornelius sa bem tequila cu 2.5 lei shotu. Dupa cateva shoturi bine plasate in sistemul alcoosangvin, am hotarat sa parasim incinta si sa mergem spre camin. Numai ca sticla de vodka pe care o aveam cu noi plus shoturile ce tocmai le bausem isi cam faceau efectul (intre noi fie vorba, nu ne-a deranjat deloc) astfel incat eu si una din fete am plecat din bar fiecare cu cate un pahar.

Cum nu se putea sa trecem neobservati (eram singurii oameni acolo, ca doar era 4 dimineata, restul studentilor faceau temele sau si mai rau, dormeau), domnisoara barmanita a iesit in strada sa ne bat aobrazul ca am plecat cu shoturile goale si ne-a cerut banii pe ele. Pana la urma a scos-o tipa la capat cu barmanita ( am platit 5 lei pe 2 paharele) si am plecat spre camin. A doua zi am aflat ca pe drum am intalnit un homeless caruia i-am dat sa bea vodka din paharul meu si pe care l-am cam …trimis pe alta lume, una a viselor si a picioarelor impletite. De la faza cu homeless-ul, mie mi s-a cam taiat firul.

Stiu doar ca m-am trezit a doua zi de dimineata intr-un pat din camera lui Marcu, in patul de la etaj (intre noi fie vorba, nu stiu cum am ajuns tocmai la etaj, ca era cam sus. Ei spun ca m-am urcat pe un scaun dar eu nu-i cred). Si ma trezesc eu pe la ora 12, dupa vreo 5-6 ore de somn, si ma pregatesc sa plec spre camin. Si imi iau geaca pe mine si dau sa plec, cand simt ceva tare in buzunar. Bag mana si surpriza: un pahar de shoturi. Asta a fost insa nimic pe langa ce a urmat. Am ajuns in camera mea de camin, chiaun, cu paharul in mana, intreband pe toata lumea de unde il am si trezint tot palieru’,

Ajuns in camera, am stat nitel, si peste vreo 20 de minute ma suna un prieten de la Slanic sa ma roage ceva. Si m-a intrebat ce mai fac si m-a mancat in cur sa ii spun. Peste alta jumatate de ora suna fratemiu disperat sa ma intrebe ce caut la televizor, ca a auzit el ca am aparut intr-o ambulanta in coma alcoolica. Partea nasoala a fost ca incepusem sa il cred, pentru ca eu nu imi aminteam prea multe. Dupa care mi-a picat mie fisa: tipul care ma sunase il sunase apoi pe fratemiu sa ii spuna ca am aparut la televizor mort de beat intr-o ambulanta. Cum fraieru’ de fratemiu era la scoala, nu avea televizor sa vada exact si la cum ma stie el pe mine, s-a gandit ca e foarte posibil sa se intample asa.

Asa ca baieti, atunci cand mai beti, aveti grija sa aflati din timp ce ati facut cu o seara inainte. Sa nu aveti surprize ca asta.

Iasi..continuarea!

Dupa cum am promis, voi continua in acest post mica prezentare a Iasiului!

Asadar, daca ajungeti pe la Iasi trebuie neaparat sa vizitati parcul din Copou. E curat, destul de mare, plin de lalele( ) ) si acolo se afla si Teiul lui Eminescu. Asa ca daca aveti de facut vreo declaratie de dragoste, acolo e locul potrivit. Cateva poze din parc:

Mai apoi am vizitat Palatul Culturii, un monument al arhitecturii, construit intre 1869 si 1872 (din cate imi amintesc eu). Este impresionant, atat prin marime cat si prin stil:

De asemenea, destul de interesante sunt asa zisele ruine, care de fapt sunt niste ziduri vechi de cateva sute de ani, descoperite in timp ce se incerca construireaunui pasaj subteran in centrul Iasiului:

Un alt obiectiv interesant ar fi manastirea Cetatuia, situata undeva spre iesirea din Iasi, dar la care se poate ajunge usor cu autobuzul si apoi pe jos in jur de 2 km (un drum usor, mai ales daca ai cu cine te intretine):

Am mai fost in Iasi la Bojdeuca lui Creanga. Pentru cei ce nu stiu, acolo a locuit Creanga dupa ce a fost dat afara de la biserica unde era preot. Tot acolo mai este un nene, doctor in viata lu Creanga( la propriu, are doctorat pe tema asta) pe care daca il asculti vei ramane fascinat. Pur si simplu.

Asa de incheiere, daca va duceti in Iasi sa nu ratati shaormeria Warda. E un restaurant micut, unde primesti mancarea la maxim 2 minute dupa ce faci comanda (maxim, uneori dureaza si 20-30 secunde din cate am inteles) si unde patronul este non-stop prezent ca sa se asigure ca toti clientii lui se simt bine. Cand am fost noi, eu eram un pic mahmur si cu o durere maxima de stomac. Si m-a vazut asa mai abatut, ma uitam la tv si a venit la mine, m-a intrebat ce am patit, daca ma simt bine si mi-a facut un masaj d’ala in stil parintesc pe spate (nu stiu cum sa explic). Ideea principala e ca acolo te simti…ca acasa. Merita sa va duceti. Iar preturile sunt cel putin acceptabile (o shaorma la farfurie parca 9 lei)

Am mai fost de asemenea la Mitropolie, unde nu am facut poze, dar pe mine cel putin m-a lasat rece. Pe altii poate ii intereseaza. Tot asa, de vizitat ar fi Gradina Botanica, insa eu nu am ajuns acolo pentru ca a plouat atunci cand programasem vizita. Au fost fetele din anul 3 in schimb si au spus ca este foarte interesant.

Iasi…Orasul celor 7 coline!

Dupa cum ati citit in postul anterior saptamana trecut-o mi-am petrecut-o prin Iasi. Daca vreti sa vizitati Iasiul, nu va ganditi de doua ori! E unul dintre cele mai frumoase orase in care am fost si tata-i martor ca am fost prin multe:)).

Pentru inceput, in Iasi, noi am vizitat Rapa Galbena. E o chestie, un fel de rapa in mijlocul orasului care a fost zidita cu o piatra de culoare galbuie, despre care baietii din Iasi spuneau ca a fost candva galbena. Cateva poze cu Rapa Galbena aici:

Apoi am fost la facultate, la ETTI din Iasi, in corpul din cladirea Alexandru Ioan Cuza unde am vazut cele mai impresionante 2 incaperi din viata mea: aula si biblioteca. Biblioteca e la fel inca de pe vremea lui Cuza din cate am inteles, aula nu stiu sigur, dar arhitectura ma face sa cred ca e la fel de veche. Aici aveti 2 poze cu aula

Si biblioteca:

Momentan atat, maine revin cu Bojdeuca lui Creanga, Manastirea Cetatuia, un restaurant (Warda parca, o sa ma uit exact maine) si statuile din Copou.

Cel mai scump gest dragut!

Dupa cum unii stiu, saptamana trecuta am fost la Iasi intr-un schimb de experienta. Ce s-a intamplat acolo, in mare parte va ramane acolo, pentru ca multe s-au mai petrecut in 7 zile. Insa ce o sa cititi acum e peste limita normalului.

In primul rand sa va arat cele mai scumpe lalele din Romania:

Acum sa va spun cum au ajuns aceste lalele sa ne coste pe mine si pe Marcu cate 260 de lei de persoana.

Era o vineri seara in “Orasul celor 7 coline” (varianta romaneasca) in care mai multi tineri bucuresteni impreuna cu prietenii lor ieseni au zis ca ar fi frumos sa se duca in pub, asa pentru ultima oara. Pana aici nimic interesant.

Pe la 10 ma suna Guray (un prieten turc, pe care l-am intalnit pe drumul spre Iasi) sa ma duc la el sa fumez narghilea. M-am dus, au mai venit niste prieteni de-ai lui (un spaniol, 2 turci, un belgian si un portughez) si ne-am pus noi pe fumat. La un moment dat scoate belgianu un pachetel si scoate ceva din el. Dupa vreo 10 minute nu mai stia nimeni de el si nici nu ne mai intelegeam intre noi. Am plecat apoi spre pub Manhattan pe 6 carari in loc de 4, si am ajuns pe la 11 si ceva acolo. In pub, nimic interesant de povestit. Insa ce a urmat dupa e epic. Am plecat din pub pe la 2 in camera la Marcu sa luam vin si sa mergem sa ne plimbam. Am mers, am luat noi vinu’ si apoi am plecat usurel spre centru. Mergeam incetisor, mai trageam cate o dusca de vin de Husi, toate bune si frumoase pana acum. Am ajuns noi in centru, ne-am asezat pe o banca in fata Palatului Culturii din Iasi si asteptam sa vina si restu’. Am stat acolo vreo juma’ de ora, am vazut ca astia nu mai vin, am zis sa plecam spre Primarie. Pe drum ne-am intalnit cu Dexter si am luat-o usurel spre centru. Numa’ ca ce-o fi fost inca capu’ meu, de mi-a venit geniala idee sa ii duc Amaliei lalele. O fi fost de la vinu’ de Husi, o fi fost de la altceva, acu’ nu stiu. Si ma duc frumos cu Marcu si rupem din fata Primariei 4 lalele. 2 rosii si una galbena eu, si una alba Marcu. Si ne toarna garda, ies 2 politisti comunitari din primarie si incep sa fluiere la noi. Ne oprim, ne baga astia in primarie si incep sa ne zica ei ca vai ce urat din partea noastra etc etc. Si ne cer buletinele. Eu ii dau buletinu la om si Marcu ii zice: “eu n-am da’ va dau datele”. Si ala de colo:”pai atunci va retin 24 de ore ca asa e in lege.” Si nu stiu ce dracu a fost in capu meu ca ii zic:” pai nu aveti voie, nu mai mintiti. Tata e procuror si stiu astea”. Si a tacut fraieru’.

Ne baga astia intr-o camera, ne asezam pe o canapea, si incepe asteptarea: a durat de la 3 la 4 jumate sa scrie 2 procese verbale si sa faca o verificare. Si pentru asta au mai avut nevoie de inca 2 politisti. Dar asta nu e nimic. Cand vroiam sa plecam, nu stiu ce mai scria unu dintre ei intr-un proces verbal. Si se uita o tanti de la politie de acolo la mine si cica: “si fiul meu e asa cam ca tine. Iti seamana”. Iar eu in sinea mea:”daca o fi fi-tu ca mine, ai belit pula”. Iar la iesire, ca sa nu fie paguba aiurea ii zic:” macar acu ca ne-ati dat amenda, putem sa luam lalelele?”. Si culmea, ne-a dat voie.

Si uite asta pe la 5 dimineata bateam la Amalia la usa, cu 3 lalele in mana, tzepeni de beti si eu si Marcu. Si s-a trezit Amalia pana la urma, ne-a bagat in camera, ne-a dat bani sa mergem sa luam tigari la bucata si dupa aia ne-am dus pe balcon sa vedem rasaritu’.

Apoi am scris pe o foaie dedicatii, iar Amalia urmeaza sa preseze si sa plastifieze lalele respective. Pana la urma, cand vreodata va mai primi flori la 5 dimineata, si de 130 de lei o floare?

Later Edit: Am vazut rasaritul in splendoarea lui in bucatarie, savurand o cafea facuta de Amalia

Si o poza cu Amalia, eu, Marcu si amenzile noastre: