Cel mai tampit vis!

Ce am visat miercuri spre joi noapte intra sigur pe prima pozitie in topul viselor mele tampite!

M-am culcat pe la 3 sau 4 dimineata, dupa ce “m-am distrat” putin. Si ma duc in pat, ma invelesc si da-i somn. Si spre dimineata a inceput visu’ asta. Eram la mine acasa, cu Vlad si Sebi. Si “bausem” noi ceva, radeam ca fraierii si ne uitam la televizor. Eu aveam in mana niste pufarine, foarte multe, pe care nu puteam sa le scap pentru ca se intampla ceva. Ce se intampla nu stiu, dar simteam ca daca le scap se intampla ceva. Si astia tot incercau sa ma faca sa le scap, si la un moment dat a urcat in pat un sobolan. Iar cand zic sobolan ma refer la un d’ala cat o pisica. Si ma uitam la el si asteptam sa ma atace, iar nenorocitul de sobolan se holba la mine.

Si a inceput scarba sa se apropie de mine, usor usor, direct spre maini ca sa ma muste sa scap pufarinele.Iar eu l-am asteptat si cand a ajuns langa mine am sarit pe el. Adica asa cum stateam intins pe spate, l-am prins intre pat si spatele meu(folositi-va imaginatia). Si am sarit asa pe el pana cand sobolanul a zis :”nu mai sari ba”. Si atunci m-am trezit.

The blind side!

Michael Oher este un adolescent afro-american analfabet si supraponderal din Memphis, provenit dintr-o familie cu 13 copii in care tatal a fost ucis, iar mama este dependenta de droguri, care a fost plasat de 6 ori in familii adoptive si a fugit de fiecare data pentru a duce o existenta dificila si periculoasa pe strazi. Norocul baiatului se schimba atunci cand este adoptat de catre sotii Leigh Anne si Sean Touhy, care ii ofera un camin stabil si imbelsugat, multa iubire si compasiune si o educatie corespunzatoare, inscriindu-l la un colegiu la care obtine o bursa sportiva. Indrumat de catre noii lui parinti, Michael Oher dobandeste incredere in fortele proprii si este capabil sa isi valorifice potentialul, agilitatea, viteza, constiinciozitatea si puterea de care da dovada impunandu-l in atentia multor antrenori de fotbal de la colegiu. In cele din urma, tanarul de culoare este selectat in echipa Baltimore Ravens si are sansa de a juca in campionatul profesionist de fotbal american.

Un film ce iti va arata ca nimic nu e imposibil, iar daca vrei sa faci ceva, just do it!

Un vis ciudat!

Acest text a aparut pe http://vise-taica-vise.blogspot.com/..este un vis de-al meu pe care l-am avut acum mai multa vreme, si pe care i l-am dat lui Vlad sa il puna pe blogul lui.

Se facea ca eram prin 1980 si ceva! Habar nu am anul corect, stiu doar ca incercam sa trec granita impreuna cu cativa prieteni:George, Ancu , Vlad Mares, Mihnea,Vulpe, Ilie, Alex(un prieten din Bucuresti) si Cosmin( tot un prieten din Bucuresti).
La granita, desi o luasem pe un camp, o patrula ne-a vazut si au tras cu arma dupa noi. Nu stiu unde s-au dus ceilalti, stiu doar ca eu cu George alergam pe un trotuar, iar pe o parte si pe celalata erau niste tufisuri ale caror crengi aveau tepi, ca tufisurile de catina,numai ca mult mai mari. Alergam ca disperatii pe trotuarul ala si la un moment dat raman agatat in tepii din tufisuri ca si cand ar fi fost o panza de paianjen. Unul din politistii care ne alergau era Vulpe, securistul clasei, fapt care nu m-a mirat. Ma zbateam sa ies din stransoarea tufisului, cand Vulpe s-a agatat si el. Se zbatea ca si mine, si cu ajutorul lui tufisul s-a rupt. Am inceut sa alerg iar printre tufisuri pentru ca nu aveam cum sa ies din cordonul lor(cred ca asta e o sechela ramasa de pe la intalnirile cu cordoanele de jandarmi).

Am alergat cat am putut de mult si de repede si la un moment dat am sarit intr-un tren. Habar nu am cum am facut asta, pur si simplu m-am trezit intr-un tren. Am inceput sa alerg prin vagoanele clasice (aratau ca acele vagoane de tren personal care vin dinspre munte, care atunci cand urci nu au scari, iar la “parter” e un nivel si intre primul si al doilea nivel sunt niste canapele) .

Alergeam cat puteam de repede prin vagoane si ma feream de controlor. Primul controlor pe care l-am vazut (cel de la nivelul inferior ) m-a alergat prin vreo 3 vagoane, dupa care am urcat la nivelul superior. Acolo am vazut cum controlorul il alearga pe un altul care incerca sa treaca granita, si m-a rugat sa il ajut. Aveam pe mine hanoracul meu ninja, si cred ca eram imbracat diferit fata de ceilalti emigranti si tocmai d’aia nu a incercat sa am aresteze. M-am speriat si am inceput sa alerg cat pot de repede in directia opusa cand ideea salvatoare mi-a venit: sa ies din vagon si sa raman pe scara tinandu-ma de usa. Si asa s-a terminat visul!

Emigranti!

De acum inainte, pe langa subiectele ce mi se par interesante voi posta rezumate ale filmelor ce mi-au placut dar si visele mele cele mai ciudate!

Partea cu filme am inceput-o deja, asa ca o sa continui cu visele!

Acest vis va fi postat si pe blogul lui Vlad,!

Se facea ca eram prin 1980 si ceva! Habar nu am anul corect, stiu doar ca incercam sa trec granita impreuna cu cativa prieteni:George, Ancu , Vlad Mares, Mihnea, Ilie, Alex(un prieten din Bucuresti) si Cosmin( tot un prieten din Bucuresti) si Negrea, un coleg de camera!

La granita, desi o luasem pe un camp, o patrula. Ne-au vazut si au tras cu arma dupa noi. Nu stiu unde s-au dus ceilalti, stiu doar ca eu cu George alergam pe un trotuar, iar pe o parte si pe celalata erau niste tufisuri ale caror crengi aveau tepi, ca tufisurile de catina, numai ca mult mai mari. Alergam ca disperatii pe trotuarul ala si la un moment dat raman agatat in tepii din tufisuri ca si cand ar fi fost o panza de paianjen. Unul din politistii care ne alergau era Vulpe, securistul clasei, fapt care nu m-a mirat. Ma zbateam sa ies din stransoarea tufisului, cand Vulpe s-a agatat si el. Se zbatea ca si mine, si cu ajutorul lui tufisul s-a rupt. Am inceut sa alerg iar printre tufisuri pentru ca nu aveam cum sa ies din cordonul lor(cred ca asta e o sechela ramasa de pe la intalnirile cu cordoanele de jandarmi).

Am alergat ca am putut de mult si de repede si la un moment dat am sarit intr-un tren. Habar nu am cum am facut asta, pur si simplu m-am trezit intr-un tren. Am inceput sa alerg prin vagoanele clasice (aratau ca acele vagoane de tren personal care vin dinspre munte, care atunci cand urci nu au scari, iar la “parter” e un nivel si intre primul si al doilea nivel sunt niste canapele) .

Alergeam cat puteam de repede prin vagoane si ma feream de controlor. Primul controlor pe care l-am vazut (cel de la nivelul inferior ) m-a alergat prin vreo 3 vagoane, dupa care am urcat la nivelul superior. Acolo am vazut cum controlorul il alearga pe un altul care incerca sa treaca granita, si m-a rugat sa il ajut. Aveam pe mine hanoracul meu ninja, si cred ca eram imbracat diferit fata de ceilalti emigranti si tocmai d’aia nu a incercat sa am aresteze. M-am speriat si am inceput sa alerg cat pot de repede in directia opusa cand ideea salvatoare mi-a venit: sa ies din vagon si sa raman pe scara tinandu-ma de usa.

Si asa s-a terminat visul!

Fac parte din acea categorie de oameni care cred ca visele inseamna ceva! Dupa parerea mea sunt semnale ale subconstientului, mesaje venite din acea parte a intelectului in care nu avem acces decat in anuminte momente sau cu ajuorul anumitor substante! O parte din vis am deslusit-o, dar totusi as vrea si parerea altcuiva!