Am astepta cu nerabdare sa reinceapa campionatul. In prima etapa disputata in februarie, si cred ca a3-a a returului, Steaua a intalnit pe FC Vaslui, o echipa care in pauza de iarna s-a intarit destul de mult, cu fotbalisti, dupa parerea mea, extrem de buni(vezi Weasley).
Steaua insa, nu a facut nicio achizitie in pauza de iarna, in afara de jucatorii readusi la echipa de pe la Buzau si celelalte echipe de pe unde au fost imprumutati.
Ca sa fiu sincer, ma asteptam sa ne bata Vasluiul la scor de neprezentare, chiar daca in sufletul meu speram la o victorie!
Eram aproape sigur ca Steaua isi va continua jocul anost si haotic practicat pana la sfarsitul turului, cu goluri marcate din pura intamplare sau din faze fixe.
Am avut insa surpriza placuta sa vad ca Steaua se misca pe teren. Un joc practicat cu daruire, spirit de sacrificiu, luciditate. Banel a invatat sa centreze si sa faca preluari, Bogdan Stancu parca incepe sa prinda gustul golurilor, Ogararu face ca tot ce e pe dreapta sa ii stea la picioare. Pana si Dayro parca isi doreste mai mult de la el insusi. Se vede o infuzie de curaj si atitudine, o infuzie pe care cred ca Lacatus a executat-o in cel mai pur stil posibil.
Nu pot sa nu ma gandesc insa ca aceasta ar putea fi doar un foc de pare, dar totusi sper. Sper ca din retur Steaua sa arate ceea ce blazonul, istoria si fanii o cer: u joc spectaculos, in viteza si eficient.
Sa fie asta un nou inceput?
Old School Riot 